i never missed something,i miss so many things...

I bet each and every of you have gone through many things in your lifes that cannot dismiss them form your memorries,things that keep meaning a lot for each of us,things that marked our existence in a deep or small way or things that kept giving sence to a certain desire in our lifes,there are things that are trumbeling the entire retire of the mind in some dusty corners of the conscience when it sleeps and is not thinking at all the rummors in the thoughts,memorrier are standing still,the lips are shaking like wishing to say something preciouse,yes,i do!i miss so many things and so many persons that passed through my life at a certain time or that still are but are far away from me.i do miss spain,i miss you,i miss the sea,i miss another you,i miss the college,i miss yet another you,i miss greece,i miss another you,i miss home sometimes even if i am here almost all the time,and yes,in the end i miss myself,i kind of neglected my person from some time,i feel lost and missed,i want to live again many things and moments,at leats the happy ones,regrets are never present in my exintence so, as an advice,never even remeber when you regret somethign,think always like perfection would be inside you,and remeber my words....

Tired of ...me...

So many days passed since the day i first saw love in your eyes and so many nights torn us apart all this time,i've cried so much and i no longes wish my life to follow this course round by round,i don't want no more to share the tears in my eyes with your miserable mistakes and with your filthy soul and faces,i don't want again to hear your voice again in the front of my door and no longer i will hear your words even if would be the last time in my life when i will be able to see you!I've met a lot of persons since your feet touched last time mine in the night,and i've socialised so much that i have so many persons now with whoom to go out and laugh and party but every ,,he'' or ,,her'' that i've tried to care for never took your place ,your memories never let me run too far from them,they chased my persons like black angels and they vanished form my life as they came,and still i am here,in the same hole..no step forward..no step back..nothing is mooving,nothing changes,i am still here and still alone,and still with a lot of feelings to offer,because tears i've offered too many allready....and yes,maybe i am sick,i am sick of loneliness and lack of love...but in the end what is love?is just a word...no one proved me that could be more...

Ingerii mei

Ti-as taia aripile uneori,diavol al pasiunii,
Nocturnitate macabra e tot ce simti pentru mine
Iar sufletu-ti mort ce nu invata sa iubeasca,
Va fi sacrificat prin mii de cimitire
Vantul canta in cavoul vietii mele,
Si cortina se pregateste sa cada pe fundal,
Corbii se aduna in jurul unui les de sentimente,
Si chipul fara grai deja pare ceva banal
Ganduri malefice ma mistuie in frunte,
Si viata scrie un blestem nonconformist,
Pe vremuri m-atingeai si ramaneam fara cuvinte...
Acum nu o mai faci caci ai distrus un paradis,
Tacerea-i moarte,linistea e frig,
In lumea ta e prea mecanic totul,
Pana si noaptea te-ar lega de un carlig,
Si-ar crede ca esti mort cu totul,
Lasa-mi ingerii in pace,lasa-i sa planga,
Pastrez sperantele pentru candva cand nu mai doare,
Si intr-o zi cand sentimentele or sa-mi ajunga,
Nu ma vor mai durea vorbele tale...!

Povestea noastra

Radacini uscate zac printre morminte vechi,
Si vantul imi arata drumul catre poarta
Nici macar mortii nu ma mai primesc
Atatea vieti pacatoase ma inchid in trecut...
Lacrimi noi curg insa dor mai rau
Nesabuinta unui trandafir e sa infloreasca toamna
Asa te-ai scuturat in palma mea murdara
Si ploaia mi te-a aruncat in namoale eterne.
Acum nu mai esti in posesia mea,
Acum nu mai alerg intr-un suflet dupa tine,
Val dupa val iti duc grija insa sunt legat,
Legat de dureri,tu m-ai legat de ele cu noduri...
Mocirla in care te afunzi e prea grea ca sa observi,
Si iubirea noastra prea frageda ca sa fi rezistat,
Precum un fulg de nea cazut pe nasul umed al unui catel...
Ne-am stins usor odata cu venirea iernii
Si ne-am ingropat unul langa altul
In aceeasi tarina,cu aceleasi ploi murdare,
Numai anii ne poarta de veghe,ei ne stiu povestea...

Sentimente plagiate….

Cu totii am simtit apasarea unui cer senin care nu ne-am fi asteptat vreodata sa ne afecteze intr-o zi in care toate ne merg pe dos,intr-un ceas in care amagirea iti curge prin vene si intr-o clipa cand singurul lucru la care se gandeste mintea ta sunt niste cuvinte,si nu orice cuvinte si nu din partea oricui,faptul ca persoana care ni le adreseaza inseamna mai mult sau mai putin ceva pt inima noastra schimba total aceasta situatie si fara putina modestie iti spui,nu-I nimik,vine alta la rand,insa sirul e infinit,de fiecare data vine la rand o alta persoana in care iti pui sperante vechi si noi,mai mici sau mai mari,insa plasmuite pe fundamentul acelorasi vise putrezite de atatea lacrimi in cele mai intunecate colturi ale imaginatiei tale caci nu-s rasarite asha doar ca sa fie,nu este doar ceva neinteles si nefiresc,este pur si simplu euforie,este pur si simplu firul acela de ata de care ne legam uneori ca sa ne intemeiem castele si lumi fantastice,este speranta care dainuie intr-o forma mai aprinsa sau mai molcoma in fiecare dintre noi,ea este singura care ne salveaza de rutina,de frika,de iuresul lacrimilor,de furii necontrolate si de suferinte datorate oamenilor neadaptabili sau neconstructivi ce se invart in jurul lumii noastre minuscule,si da,totul pare o aberatie,poate ca multi ce citesc acum se simt surprinsi ca tocmai eu as putea spune asta,eu,cel fara de sentimente,cel fara limite,cel fara de care mai odinioara nu a-ti fi putut trai,ei ,uite ca se poate,uite ca nici eu,nici voi,nici nimeni nu reprezinta o vesnicie centrul universului pentru o alta persoana,fiecare suntem pe cont propriu,de acum,de astazi,de maine,ieri,poimaine,pana saptamana viitoare,pana la anul sau pana inca o vesnicie de acum incolo,ca si ata de care ne legam,desi e scurta si fragila e infinita,caci speranta este infinita,si dezamagirile si iluziile si fericirile sunt infinite,si toate mor si renasc,asa si relatiile,asa si visele,asa si viata,ciclul miraculos si endemic continua cu sau fara tine!

Ce ai face?

Cateodata ma intreb daca m-ai ierta daca as muri maine…?
Oare ai varsa vreo lacrima in patul noptilor cu mine?
Oare ai plange la capataiul mormantului meu prea proaspat?
Ai veni pe cararea unde scrie numele meu doar pt ca iti va fi dor de mine?
Ai renunta la 5 minute din viata ta ca sa-mi aduci florile mele preferate?
Ai strange in brate pernele noastre doar ca sa-mi simti mirosul?
Oare ai inchide in tine povestea noastra?
Ai putea sa ma bantui si pe lumea de dincolo doar de dor?
Vei vrea vreodata sa ma revezi atat de mult incat sa incerci sa mi te alaturi?
Zilnic ma intreb toate astea,pentru ca eu le-as face daca maine ai muri ..iubirea mea…