Sentimente plagiate….

Cu totii am simtit apasarea unui cer senin care nu ne-am fi asteptat vreodata sa ne afecteze intr-o zi in care toate ne merg pe dos,intr-un ceas in care amagirea iti curge prin vene si intr-o clipa cand singurul lucru la care se gandeste mintea ta sunt niste cuvinte,si nu orice cuvinte si nu din partea oricui,faptul ca persoana care ni le adreseaza inseamna mai mult sau mai putin ceva pt inima noastra schimba total aceasta situatie si fara putina modestie iti spui,nu-I nimik,vine alta la rand,insa sirul e infinit,de fiecare data vine la rand o alta persoana in care iti pui sperante vechi si noi,mai mici sau mai mari,insa plasmuite pe fundamentul acelorasi vise putrezite de atatea lacrimi in cele mai intunecate colturi ale imaginatiei tale caci nu-s rasarite asha doar ca sa fie,nu este doar ceva neinteles si nefiresc,este pur si simplu euforie,este pur si simplu firul acela de ata de care ne legam uneori ca sa ne intemeiem castele si lumi fantastice,este speranta care dainuie intr-o forma mai aprinsa sau mai molcoma in fiecare dintre noi,ea este singura care ne salveaza de rutina,de frika,de iuresul lacrimilor,de furii necontrolate si de suferinte datorate oamenilor neadaptabili sau neconstructivi ce se invart in jurul lumii noastre minuscule,si da,totul pare o aberatie,poate ca multi ce citesc acum se simt surprinsi ca tocmai eu as putea spune asta,eu,cel fara de sentimente,cel fara limite,cel fara de care mai odinioara nu a-ti fi putut trai,ei ,uite ca se poate,uite ca nici eu,nici voi,nici nimeni nu reprezinta o vesnicie centrul universului pentru o alta persoana,fiecare suntem pe cont propriu,de acum,de astazi,de maine,ieri,poimaine,pana saptamana viitoare,pana la anul sau pana inca o vesnicie de acum incolo,ca si ata de care ne legam,desi e scurta si fragila e infinita,caci speranta este infinita,si dezamagirile si iluziile si fericirile sunt infinite,si toate mor si renasc,asa si relatiile,asa si visele,asa si viata,ciclul miraculos si endemic continua cu sau fara tine!