Ce ai face?

Cateodata ma intreb daca m-ai ierta daca as muri maine…?
Oare ai varsa vreo lacrima in patul noptilor cu mine?
Oare ai plange la capataiul mormantului meu prea proaspat?
Ai veni pe cararea unde scrie numele meu doar pt ca iti va fi dor de mine?
Ai renunta la 5 minute din viata ta ca sa-mi aduci florile mele preferate?
Ai strange in brate pernele noastre doar ca sa-mi simti mirosul?
Oare ai inchide in tine povestea noastra?
Ai putea sa ma bantui si pe lumea de dincolo doar de dor?
Vei vrea vreodata sa ma revezi atat de mult incat sa incerci sa mi te alaturi?
Zilnic ma intreb toate astea,pentru ca eu le-as face daca maine ai muri ..iubirea mea…

M-am oprit din plâns

Motto:,,când citeşti aceste rânduri nu privi cumplita soartā, noi suntem veşnic vii dar viaţa este veşnic moartā’’


M-am oprit din plans…
Am sā sap o groapā pentru fiecare iubire ce se duce,
Şi am sā pun o floare la cāpātâiul fiecarei bucāţi de suflet sfārâmat,
Am sā vopsesc fiecare fir de pār cāzut în patul nopţilor cu lumea,
Şi am sā ard fiecare poza ce am uitat-o în mâini strāine.
Am sā sap o groapā pentru fiecare persoanā ce m-a iubit,
Şi am sā aprind o lumânare pentru fiecare suflet ce l-am cālcat în picioare,
Am sā sparg câte un bec pentru fiecare lacrimā vārsatā în cinstea mea,
Şi am sā gust o gurā de pāmânt pentru fiecare zâmbet ce l-am zdrobit,
Am sā sap o groapā pentru fiecare om ce nu l-am uitat,
Şi am sā fumez câte o ţigare pentru fiecare noapte în care am oferit dragoste,
Am sā ucid câte un pāianjen pentru fiecare pahar ce l-am baut,
Şi am sā leg câte un nod în cinstea fiecārui om ce m-a ajutat,
Am sā sap o groapā pentru fiecare noapte în care am plâns,
Şi am sā scriu un vers pentru fiecare zi în care am râs,
Am sā fumez atâtea ţigāri,
Am sā scriu atât de puţine versuri,
Şi am sā sap atâtea gropi,
Încât am sā încep sā plâng din nou…

Daca mori...

Motto:,,noi suntem vesnic vii dar viata este vesnic moarta’’


Carare de oase pe negre amintiri
Ganduri se scurg spulberate-n priviri
Tarana ascunde zeci de mii de soapte
Sunt langa tine draga mea dar sufleteul nu-ti bate

Cutremurul de lacrimi spala ochii reci
Privirea-i asa rece in cripta cea de veci
O candela-i aprinsa la capataiul mort
Un vant usor o stinge cu viata ta cu tot

Te tin in brate ca sa simt caldura de-alta data
Dar tu esti rece si ma minti cu fata inghetata
Un vifor de amar se scurge printre lacrimi
Nu mai vad viitorul prin sfinte nopti de patimi

Tu nu mai esti si ce va fi cu mine
Cand noaptea va veni in brate cine ma va tine,
Acum sunt singur,m-ai lasat si ai uitat de toate,
Eu am ramas pe lume c-un suflet condamnat la moarte...

Pe aripi de gene...

Frunze cad in neant pe aripi de vant,
Cand ceruri te plang in nopti demult trecute,
Si ploi imi spala ochii tristi,
Ce tot mai varsa amintiri prin lacrimi pierdute,
Imi urasc ziua in care m-am nascut,
Caci soarele statea-ntr-un vesnic amurg ofilit
Si ursitoarele ce n-au venit la patu-mi,
Poate mult prea comun si de durere obosit,
Poate sortile m-au blestemat ca m-am nascut din pacat,
Si noptile de dor ce m-au plasmuit n-au insemnat nimic,
Iar luna ce ma priveste oaches noaptea m-a furat,
Pe-o alta lume unde totu-I trist si adormit,
Poate nu-s decat un strain fara drum printre voi,
Si caut ceva ce nu exista pentru cei ca mine,
Poate ca nu am voie sa traiesc si sa rostesc cuvinte moi,
Si blestemat te caut tot pe tine…
Dar cine esti tu om fara trecut?
Oare ma vezi ca tot te caut?
Oare mai plangi si tu timpul pierdut?
Printre atatea nopti de aur?
Lacrimi de ceara ma ard pe obrajii rumeni,
Cand iti plang chipul in noptile prea negre,
Si amintirea ta incet se sterge,
Caci nicodata n-ai s-apari…