Pe aripi de gene...

Frunze cad in neant pe aripi de vant,
Cand ceruri te plang in nopti demult trecute,
Si ploi imi spala ochii tristi,
Ce tot mai varsa amintiri prin lacrimi pierdute,
Imi urasc ziua in care m-am nascut,
Caci soarele statea-ntr-un vesnic amurg ofilit
Si ursitoarele ce n-au venit la patu-mi,
Poate mult prea comun si de durere obosit,
Poate sortile m-au blestemat ca m-am nascut din pacat,
Si noptile de dor ce m-au plasmuit n-au insemnat nimic,
Iar luna ce ma priveste oaches noaptea m-a furat,
Pe-o alta lume unde totu-I trist si adormit,
Poate nu-s decat un strain fara drum printre voi,
Si caut ceva ce nu exista pentru cei ca mine,
Poate ca nu am voie sa traiesc si sa rostesc cuvinte moi,
Si blestemat te caut tot pe tine…
Dar cine esti tu om fara trecut?
Oare ma vezi ca tot te caut?
Oare mai plangi si tu timpul pierdut?
Printre atatea nopti de aur?
Lacrimi de ceara ma ard pe obrajii rumeni,
Cand iti plang chipul in noptile prea negre,
Si amintirea ta incet se sterge,
Caci nicodata n-ai s-apari…